AGCOM propune reguli noi pentru TV hibrid și streaming

Pe 3 noiembrie 2026, autoritatea italiană de reglementare în comunicații AGCOM a publicat decizia 247/26/CONS, adoptată pe 21 octombrie, prin care deschide o consultare publică privind autorizarea serviciilor de televiziune și numerotarea canalelor. Documentul nu este o reglementare finală, ci o propunere supusă dezbaterii, iar miza lui este tranziția tot mai vizibilă dintre emisia terestră clasică și serviciile livrate prin internet. Subiectul privește direct televizoarele conectate, aplicațiile interactive de tip HbbTV și noile standarde precum DVB-I, adică exact zona în care granița dintre „canal TV” și „aplicație de streaming” devine greu de descris în termeni juridici.

Ce acoperă consultarea AGCOM

Decizia vizează simultan televiziunea digitală terestră (DTT), serviciile prin satelit și cele online, numerotarea logică a canalelor, aplicațiile interactive și sistemele de acces condiționat. Punctul central al propunerii este o distincție de principiu: o televiziune care își distribuie propriul canal autorizat prin IP nu se află în aceeași situație cu un operator care își folosește poziția pe multiplexul terestru pentru a deschide accesul către serviciile altor furnizori.

În primul caz, proiectul prevede că autorizarea existentă ar acoperi și livrarea aceluiași canal prin aplicații avansate sau interactive, inclusiv prin tehnologii ca HbbTV și DVB-I. În al doilea caz, televiziunea care găzduiește servicii terțe ar trebui să obțină dovezi privind autorizarea acelor furnizori și, atunci când administrează direct funcționalitatea de acces, să dețină ea însăși autorizația pentru servicii interactive.

HbbTV și DVB-I, explicați pe scurt

HbbTV (Hybrid Broadcast Broadband TV) este standardul care permite unui televizor să afișeze, peste emisiunea terestră sau prin satelit, o aplicație adusă prin internet: ghid electronic de programe, catalog de emisiuni la cerere, revenire la începutul unei emisiuni sau butoane către platforme de streaming. Practic, canalul clasic și internetul sunt combinate pe același ecran, iar utilizatorul poate trece dintr-o zonă în alta fără să schimbe sursa de intrare a televizorului.

DVB-I merge un pas mai departe: lista de canale și descrierea serviciilor sunt livrate prin internet, într-un format standardizat, astfel încât numerotarea și ghidul de programe să arate la fel indiferent dacă semnalul vine prin antenă, prin cablu sau prin bandă largă. Pentru telespectator, diferența este subtilă; pentru reglementator, ea este esențială, pentru că un canal poate ajunge la public fără să mai treacă prin spectrul terestru, dar poate păstra aparența unui post tradițional.

Numerotarea canalelor: benzile 650–699 și 950–999

Proiectul introduce intervale de numere dedicate televiziunilor care oferă acces la servicii IP ale altor companii: pozițiile 650–699 sunt rezervate radiodifuzorilor locali, iar pozițiile 950–999 ar urma să fie alocate cu prioritate ofertelor naționale echivalente. Numerotarea existentă rămâne, în general, valabilă până la expirarea autorizațiilor aferente, însă operatorii care folosesc deja aceste numere pentru servicii terțe ar avea la dispoziție șase luni pentru a solicita o poziție dedicată.

Alegerea nu este întâmplătoare. Într-un ecosistem hibrid, numărul canalului funcționează ca un contract implicit cu publicul: telespectatorul apasă „5” și se așteaptă la un anumit post. Dacă aceeași poziție duce, prin intermediul unei aplicații, către un serviciu care aparține altei companii, autoritatea vrea ca relația dintre poziția din grilă și serviciul efectiv livrat să rămână identificabilă.

O notificare pe ecran înainte de trecerea la internet

Una dintre cele mai concrete propuneri se referă la experiența de utilizare: atunci când telespectatorul trece de la un canal terestru la un serviciu livrat prin internet, ar urma să fie nevoit să confirme explicit tranziția, printr-un mesaj afișat pe ecran. Scopul este ca utilizatorul să înțeleagă că nu mai urmărește emisia clasică, ci o aplicație care depinde de conexiunea la internet și care poate avea alte reguli de funcționare.

Măsura are relevanță și pentru confortul vizionării, și pentru transparența comercială. Într-o piață în care butoanele către platforme de streaming apar tot mai des în interfețele televizoarelor și ale set-top box-urilor, separarea clară între conținutul difuzat și cel accesat la cerere devine o cerință de protecție a consumatorului.

Condiții de programare și termene de conformare

Proiectul menționează și o condiție de conținut: cel puțin 24 de ore de programe terestre pe săptămână, fără reluări și fără imagini statice. AGCOM întreabă în consultare dacă acest prag ar trebui crescut. Operatorii existenți ar avea la dispoziție șase luni de la intrarea în vigoare a noilor reguli pentru a implementa notificările și cerințele privind serviciile hibride.

Documentul abordează și retransmisia. Simulcastul integral ar rămâne supus drepturilor existente și obligațiilor de notificare, în timp ce retransmisiile parțiale, modificate sau cu suprapuneri comerciale ar necesita acordul explicit al furnizorului original de conținut. Este o tentativă de a clarifica o zonă în care practicile s-au dezvoltat mai repede decât textele legale.

Satelit, online linear și servicii la cerere

Dincolo de emisia terestră, consultarea acoperă cerințele de autorizare pentru serviciile prin satelit, canalele liniare online și serviciile la cerere aflate sub jurisdicție italiană. Proiectul separă cataloagele la cerere, care ar urma un proces general de autorizare și notificare, de canalele liniare, care ar avea nevoie de o autorizare distinctă. Sunt propuse și tarife de procesare a cererilor: 9.000 de euro pentru serviciile prin satelit și alte servicii liniare acoperite, respectiv 7.200 de euro pentru serviciile la cerere, sumele aplicându-se și în cazul reînnoirilor sau al transferului de autorizații.

Ce înseamnă pentru utilizatorii din România și din Europa

Din punct de vedere juridic, efectele deciziei se opresc la granițele Italiei, iar numerotarea canalelor rămâne în mare parte o competență națională. Totuși, demersul AGCOM este un semnal pentru întreaga piață europeană, pentru că descrie o problemă comună: pe măsură ce HbbTV și DVB-I se răspândesc, un post poate fi recepționat prin mai multe infrastructuri simultan, iar responsabilitatea editorială trebuie să rămână vizibilă.

Pentru telespectatorii din România, relevante sunt mai ales principiile: transparența la trecerea dintre emisia clasică și aplicațiile de internet, păstrarea unei relații clare între numărul canalului și serviciul autorizat și consimțământul pentru retransmisii modificate. Acestea sunt subiecte care privesc toți furnizorii de platforme licențiate, de la operatorii de cablu și satelit până la aplicațiile de streaming disponibile pe televizoarele conectate, smart TV-uri, Android TV, Apple TV sau Fire TV.

Ce urmează

Părțile interesate au la dispoziție 45 de zile de la publicare pentru a trimite observații și pot solicita o audiere. Abia după această etapă AGCOM va decide forma finală a regulilor, iar calendarul de aplicare va depinde de textul adoptat. Rămâne de văzut dacă pragul de 24 de ore de programe terestre va fi ridicat și dacă industria va accepta notificarea obligatorie la trecerea către serviciile prin internet, două dintre punctele care pot schimba cel mai vizibil experiența de vizionare.